In Memoriam — prof. dr. Viorel Mihai Ciobanu. Rigoare, vocație și eternitate academică

În tăcerea solemnă care urmează plecării unui mare dascăl, rămâne ecoul unei vieți trăite în slujba dreptului și a formării generațiilor. Prof. dr. Viorel Mihai Ciobanu nu a fost doar un nume în doctrina juridică românească, ci o instituție vie, un reper de exigență, rigoare și autentică pasiune pentru procedura civilă.

Pentru mii de studenți, întâlnirea cu procedura civilă a însemnat, mai întâi, confruntarea cu o provocare. Era consideratlă, fără îndoială, ”cea mai grea materie”. Dar, paradoxal, era și una dintre cele mai frumoase. Sub îndrumarea prof. dr. Ciobanu, complexitatea normelor devenea logică, iar dificultatea – o invitație la gândire profundă. Examenul de procedură civilă era, pentru mulți, pragul decisiv: dacă îl treceai, licența devenea, într-adevăr, ”floare la ureche”. Nu pentru că ar fi fost mai ușoară, ci pentru că dobândiseși deja instrumentele esențiale ale unui jurist autentic.

Cursurile sale nu erau simple expuneri teoretice. Erau adevărate exerciții de disciplină intelectuală. Fiecare noțiune era așezată cu grijă, fiecare instituție explicată cu claritate, fiecare nuanță analizată cu o precizie aproape matematică. Profesorul nu accepta superficialitatea. În schimb, răsplătea efortul sincer și respectul pentru știința dreptului. Exigența sa nu era o barieră, ci un filtru necesar, menit să distingă între acumularea mecanică de informații și înțelegerea reală, profundă a mecanismelor juridice.

Tratatul său de Procedură Civilă rămâne o operă de referință. Zeci de generații l-au studiat, l-au subliniat, l-au “rupt” la propriu și la figurat, în încercarea de a-i pătrunde esența. În paginile sale se regăsește nu doar erudiția autorului, ci și o viziune coerentă asupra justiției, asupra rolului procesului civil și asupra responsabilității juristului în societate. Pentru mulți, acel tratat nu a fost doar un manual, ci un adevărat ritual de inițiere în rigoarea juridică, o probă de rezistență intelectuală care, odată depășită, redefinea standardele personale de excelență.

Dar dincolo de autor și profesor, Viorel Mihai Ciobanu a fost un model de verticalitate. Respectat poate mai mult decât oricare alt profesor de drept, el s-a impus nu prin severitate gratuită, ci prin consecvență și prin credința neclintită în valoarea muncii temeinice. A format nu doar absolvenți, ci caractere. A insuflat nu doar cunoștințe, ci și o etică profesională, aceea care transformă juristul din simplu practician într-un garant al echilibrului și al corectitudinii.

Astăzi, când ne întoarcem privirea spre amfiteatrele în care a predat și spre paginile pe care le-a scris, înțelegem că moștenirea sa nu poate fi cuantificată doar în titluri sau lucrări. Ea trăiește în fiecare jurist care a învățat să gândească riguros, în fiecare avocat sau magistrat care respectă procedura nu ca pe o formalitate, ci ca pe o garanție a dreptății. Trăiește în reflexul de a căuta temeiul fiecărei soluții, în disciplina argumentării și în respectul pentru regulă ca expresie a echității.

Prof. dr. Viorel Mihai Ciobanu nu mai este printre noi, însă influența sa rămâne profund ancorată în cultura juridică românească. Absența sa este resimțită nu doar ca o pierdere umană, ci ca dispariția unei conștiințe academice de o rară claritate. Cu toate acestea, ceea ce a construit nu se pierde: continuă să existe, să formeze și să inspire.

Memoria sa va dăinui prin generațiile pe care le-a format, prin paginile care vor continua să fie citite și prin standardele înalte pe care le-a impus. Iar cea mai autentică formă de omagiu rămâne fidelitatea față de aceste standarde: rigoare, seriozitate și respect profund pentru drept ca știință și profesie.

— Av. BARON RADU Marian-Valeriu