In Memoriam — prof. dr. Gheorghe Beleiu
Cu multi ani in urma am avut onoarea de a ma numara printre “nevrednicii” studenti ai stralucitului civilist roman – prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu.
Sunt intilniri care nu se uita. Nu pentru spectaculozitatea lor, ci pentru felul in care, tacut, iti schimba modul de a gandi si, implicit, viitorul. Pentru multi dintre noi, studentii anului I – 1993 – ai Facultății de Drept, intilnirea cu prof. dr. Gheorghe Beleiu a fost una dintre acestea.
Nu era un profesor care sa caute admiratia noastra, a studentilor. Nici nu avea nevoie. Autoritatea sa venea din alta parte – din rigoare, din claritate, dintr-o forma de seriozitate care nu putea fi ignorata de catre noi, niste boboci intr-ale Dreptului Civil.
Prima sa Lectie: Dreptul Civil nu reprezinta o simpla materie de drept, este insasi ESENTA Dreptului, un set de norme cutumiare transpuse intr-o legislatie moderna pentru a asigura o convietuire normala in societate.
In Amfiteatrul Mare – cel de la parterul Facultatii de Drept – lucrurile pareau simple. Nu pentru ca ar fi fost simplificate, ci pentru ca erau asezate si expuse intr-o ordine fireasca. Profesorul Beleiu nu ridica vocea, nu dramatiza. Explica. Dar, in acea explicatie calma, se afla o exigenta discreta: aceea de a intelege, nu de a memora, caci vorba Domniei sale: “Cel ce memoreaza Dreptul este un papagal, iar cel care-l intelege, va fi un Avocat “de forta”.
Pentru un student de anul I, diferenta nu este, imediat, evidenta. O descoperi mai tarziu – uneori prea tarziu – cind realizezi că adevarata dificultate a Dreptului nu este sa-l retii, ci sa-l gandesti.
Aceasta a fost, poate, prima mea lectie reala de drept.
Profesorul dr. Gheorghe Beleiu nu tolera superficialitatea. Dar nici nu o sancționa ostentativ. O corecta. Vedea rigoarea in studiu ca forma de respect adusa si datorata disciplinei pe care ne-o preda. Era genul de profesor in fata caruia nu voiai să gresesti, nu din teama, ci din respect. Respect pentru materia pe care o preda si, in egala masura, pentru modul in care o facea.
Intr-o epoca in care tentatia de a simplifica excesiv era prezenta, el a ramas fidel complexitatii firesti a Dreptului Civil. Nu o reducea. O facea inteligibila.
Privind inapoi, peste ani, imi dau seama că nu doar informatiile primite mi-au ramas in memorie. Unele, inevitabil, s-au estompat. Dar a ramas altceva, mult mai important: nevoia de a argumenta corect si coerent, reflexul de a verifica mereu temeiul juridic si atentia pentru nuanta/detaliu.
Aceste lucruri nu se predau explicit. Se transmit de la profesor catre studentul aflat in fata sa. Profesorul dr. Gheorghe Beleiu a fost un profesor care forma reflexe care, odata dobandite, devin parte din tine ca profesionist al dreptului.
Nu era un profesor ”apropiat” de studenti in sensul facil al cuvintului. Nu cultiva familiaritatea. Dar nici nu crea o distanta artificiala intre catedra si banca. Maestrul Gheorghe Beleiu creea un echilibru rar: suficienta rigoare cit să impuna respectc studentilor si suficienta claritate in explicatii, cit sa ne ofere si sa ne insufle incredere in noi.
Pentru un tinar student ca mine, acest echilibru a fost esential. Mi-a aratat că Dreptul Civil este o disciplina serioasa, dar nu inaccesibila, frumoasa, dar nu superficiala.
Anii au trecut, iar numele multor profesori s-au estompează uneori din memorie. Dar nu toate. Numele prof. dr. Gheorghe Beleiu imi revine, de fiecare data, in memorie cind intilnesc o problema de drept civil care cere mai mult decât o solutie rapida. Revine atunci cind trebuie să aleg intre comoditate si rigoare. Revine, mai ales, atunci cind imi dau seama ca standardele pe care le-a impus nu au fost intimplatoare.
Ceea ce ramane este poate placerea – si nu datoria – de a rasfoi, periodic, Tratatul sau de Drept Civil – ingalbenit de trecerea anilor – si alegerea unui Capitol, aleatoriu, pentru o legatura peste ani, precum si placerea periodica de a deschide usa Amfiteatrului Mare al Facultatii de Drept, vorbele sale rasunindu-mi, si acum, atit de clar: “Veti fi profesionisti ai Dreptului: avocati, notari, juristi, procurori, judecatori. Veti fi buni atit timp cit veti simti placere in ceea ce profesati. In ziua in care nu veti mai simti acel fior este timpul sa va retrageti!”
La peste 33 de ani, cind scriu aceste rinduri, amintirea prof. dr. Gheorhe Beleiu este atit de vie, la fel de vie ca si placerea de a pasi zilnic “in sala pasilor pierduti”!
Pentru generatia mea, prof. dr. Gheorghe Beleiu nu a fost doar un reper academic. A fost inceputul unei exigente care m-a insotit mai departe, in profesie. Poate ca aceasta este, in cele din urma, adevarata mostenire a unui profesor: NU ceea ce a spus, ci ceea ce a reusit să fixeze in gindirea celor care l-au ascultat!
Iar acest lucru NU se pierde. Av. BARON RADU Marian-Valeriu
— Av. BARON RADU Marian-Valeriu