Fabrica de bifat căsuțe – cum am ucis spiritul Dreptului pentru confortul corecturii automate

În ultimii ani, admiterea la Facultățile de Drept din cadrul marilor universități din țară (București, Cluj, Iași, Timișoara) a suferit o mutație genetică. Istoria, disciplina care dădea contextul și „carnea” pe care se așeza scheletul legilor, a fost evacuată discret. În locul ei, au fost instalate Economia și Logica, totul sub formatul rigid al grilei. Deși schimbarea este prezentată ca o modernizare necesară, ea ridică o întrebare inconfortabilă: formăm juriști cu viziune sau simpli procesatori de date?

Juristul fără memorie e un pericol public, iar prin decizia de a elimina Istoria sub pretextul evitării „tocitului” este o insultă la adresa inteligenței, o falsă problemă de pedagogie, nu de materie. Istoria nu este despre memorarea anilor de domnie, ci despre înțelegerea mecanismelor puterii, a tiraniei și a luptei pentru dreptate. Un student la Drept care nu știe de ce s-a prăbușit o democrație sau cum s-a născut spiritul legilor este doar un funcționar cu diplomă.

Înlăturând Istoria, am creat un vid moral și cultural; am produs juriști care cunosc procedura, dar habar n-au de contextul uman. Livrăm deja, pe bandă, societății, niște „tehnicieni ai legii” care privesc dreptatea ca pe o tranzacție, nu ca pe un pilon al civilizației.

Un jurist care nu înțelege rădăcinile drepturilor fundamentale sau eșecurile democrației din trecut riscă să devină un tehnician rece al legii, incapabil să interpreteze spiritul normei, limitându-se doar la litera ei. Fără istorie, dreptul își pierde dimensiunea umanistă și devine o simplă ramură a administrației.

Înlocuirea Istoriei cu Economia și/sau cu Logica răspunde unei lumi dominate de cifre și eficiență. Logica este, fără îndoială, esențială, dar introducerea ei ca materie de admitere transformă admiterea într-un test de aptitudini cognitive (similar testelor IQ), ignorând capacitatea candidatului de a sintetiza informația narativă și culturală. Economia, de cealaltă parte, subliniază o viziune mercantilă asupra Dreptului: Legea este văzută deja ca un instrument de reglare a pieței, nu ca un instrument de înfăptuire a dreptății sociale.

Introducerea Logicii și a Economiei ca materii de admitere este victoria utilitarismului fad. Logica, deși utilă, a fost transformată într-un set de trucuri pentru a „bate” testul, un soi de șah mental care nu spune nimic despre caracterul sau vocația candidatului. Cât despre Economie, mesajul este și mai clar: Dreptul nu mai este despre echitate, ci despre eficiență financiară. Învățăm studenții că legea este o simplă anexă a pieței, pregătindu-i să devină consultanți pentru corporații, nu apărători ai cetățeanului.

Practic, asistăm la înlocuirea erudiției cu utilitarismul, pentru a ajunge la un simplu algoritm.

Prin această sterilizare intelectuală – eliminarea Istoriei – și ridicarea „grilașului” la rang de virtute academică, universitățile nu mai caută gânditori, ci dresori de algoritmi. Am schimbat erudiția pe economie de piață și analiza istorică pe logică binară, totul sub marea umbrelă a unei „obiectivități mecanice” care, de fapt, ascunde o lene instituțională cronică.

Această mare ticăloșie – grila – nu este altceva decât moartea nuanței și triumful bulinei negre. Într-o profesie bazată pe arta persuasiunii, pe nuanță, pe interpretare și retorică, noi testăm viitorii magistrați prin înnegrirea unor cerculețe.

Grila elimină Dubiul: În Drept, răspunsul este adesea „depinde”. În cazul grilei, „depinde” înseamnă punctaj zero.

Grila ucide Argumentarea: Am eliminat singura probă prin care forțam candidatul să lege două fraze coerente. Rezultatul: generații de studenți care pot identifica eroarea de logică dintr-un silogism, dar care sunt incapabili să susțină un discurs articulat într-o sală de judecată.

Dar, să nu ne mințim singuri: grila nu a fost introdusă pentru „echitate”, așa cum au susținut factorii de decizie, ci pentru că e infinit mai ușor de corectat. Facultățile au ales calea cea mai scurtă, sacrificând calitatea actului de selecție pe altarul eficienței administrative și financiare.

Este mult mai simplu să treci o foaie printr-un scaner decât să citești un eseu, să-l înțelegi și, evident, să evaluezi profunzimea unei judecăți/opinii.

Noul format implementat – grila – atât la admitere, cât și la cvasi-totalitatea examenelor. Grila care, deși oferă o obiectivitate incontestabilă, ucide nuanța și creativitatea, atât de necesare creării unei culturi juridice, generale și autentice.

Asistăm, efectiv, la o Dictatură a Grilei și, implicit, la standardizarea mediocrității, întrucât Dreptul este despre arta de a convinge prin cuvânt și argument, iar nu prin „șablon” și „ghiceală”. Cum putem testa asta printr-o bulină înnegrită pe o foaie? În viața reală, problemele juridice sunt rareori de tipul A, B sau C. Ele sunt nuanțate, gri, contradictorii. Grila obișnuiește mintea tânărului student cu ideea că va exista, întotdeauna, un singur răspuns corect, o rețetă gata preparată.

Prin eliminarea Istoriei și impunerea grilei, facultățile de profil par să fi ales calea rezistenței minime. Se obține o triere rapidă și eficientă, dar cu un cost viitor imens și ascuns: sacrificarea profilului intelectual al viitorului absolvent de drept.

Dacă transformăm admiterea într-un concurs de „șah logic” și economie aplicată, să nu ne mirăm dacă peste câțiva ani vom avea magistrați care cunosc procedura la perfecție, dar cărora le lipsește busola istorică și morală atât de necesară pentru a înțelege complexitatea naturii umane.

Admiterea, de astăzi, la Facultatea de Drept este un adevărat „filtru mecanic” care cerne indivizi cu viteză de reacție, dar care riscă să lase pe dinafară spiritele critice, pasionații și vizionarii. Am transformat poarta de intrare în magistratură și/sau avocatură într-un joc de noroc controlat de o logică rece.

Dacă viitorul dreptului este o lume de roboți care aplică orbește reguli învățate pe de rost sub formă de variante A, B sau C, atunci eliminarea Istoriei este, într-adevăr, un succes răsunător al mediocrității programate.

— Av. BARON RADU Marian-Valeriu