Când incompetența se ascunde în spatele inteligenței artificiale

Utilizarea unor instrumente precum ChatGPT în justiție nu este doar discutabilă – este, în multe cazuri, o idee profund greșită. ChatGPT în avocatură/instanță/consultanță nu mai poate fi tratat ca o simplă inovație tehnologică, ci ca un simptom alarmant al degradării standardelor profesionale. Sub masca eficienței și a modernizării, se ascunde, de fapt, o tendință periculoasă: înlocuirea gândirii juridice autentice cu un produs algoritmic lipsit de responsabilitate.

Avocatura nu este o grilă/un joc de „ghicit răspunsuri plauzibile”. Este o profesie în care fiecare cuvânt poate înclina balanța între câștig și pierdere, între libertate și condamnare. Or, un sistem care „sună convingător” fără să garanteze adevărul este ultimul lucru de care ai nevoie într-o sală de judecată. Un avocat care se bazează pe astfel de instrumente nu este eficient – este imprudent.

Profesia de avocat nu este un exercițiu de stil și nici o competiție de formulări elegante. Este o activitate riguroasă, construită pe analiză critică, interpretare nuanțată și, mai ales, pe asumarea riscurilor și a consecințelor. Or, a apela la ChatGPT pentru a genera argumente juridice echivalează, în esență, cu delegarea raționamentului către un mecanism care nu înțelege nici legea, nici contextul, nici miza umană a cauzei. Este o formă mai sofisticată de impostură profesională.

E ca și cum i-ai cere ChatGPT să se ducă, în locul tău, la prima întâlnire romantică cu fata pe care o iubești, fiindcă tu nu ai încredere în tine.

Mai grav, folosirea ChatGPT trădează o lipsă de rigoare profesională și normalizează superficialitatea. În locul studiului aprofundat al legislației și jurisprudenței, apare tentația comodă a răspunsurilor instant. În locul construcției argumentului, se preferă reproducerea automată a unor texte „plauzibile”. Rezultatul nu este doar mediocritate – argumente fragile și/sau erori jenante – este un risc real pentru client, care devine, fără să știe, subiectul unui experiment tehnologic. Practic, înlocuiești, în deplină cunoștință de cauză, gândirea juridică autentică cu un simulacru de inteligență.

Confidențialitatea între avocat și client?!? Aproape o glumă în acest context. Introducerea unor date sensibile într-un sistem digital extern echivalează cu a-ți expune clientul unor riscuri inutile. Secretul profesional nu este opțional și nici negociabil, acesta - pur și simplu - nu poate coexista cu neglijența digitală.

În plan deontologic, situația este și mai problematică. Avocatul are obligația de a-și exercita profesia cu competență, independență și responsabilitate. El trebuie să ofere servicii bazate pe competență reală, nu pe rezultate generate de un algoritm opac. Dependența avocatului de un instrument precum ChatGPT subminează exact aceste principii, transformând actul juridic într-o simplă operațiune de procesare automată a unor date și informații.

A te baza, ca avocat, pe astfel de unelte artificiale/fără discernământ înseamnă să trișezi atât față de clientul care te plătește pe tine și nu ChatGPT-ul, cât și față de sistemul de justiție, al cărui slujitor ești.

Ceea ce se prezintă drept progres riscă să devină, rapid, o formă de regres profesional. Atunci când avocatul renunță la propria judecată în favoarea unui algoritm, nu asistăm la o evoluție a profesiei, ci la o diluare a ei. Iar într-un domeniu în care rigoarea și responsabilitatea sunt esențiale, o astfel de diluare nu este doar regretabilă – este extrem de periculoasă.

În concluzie, ChatGPT poate fi util pentru unele curiozități generale, dar în justiție – în general – și în avocatură – în special – devine rapid o scurtătură periculoasă.

Iar în Drept, scurtăturile nu duc niciodată la succes – duc la greșeli fatale și/sau costisitoare.

— Av. BARON RADU Marian-Valeriu