Κράτος, συντάγματα, διάκριση εξουσιών, θεσμοί, μασονία, ταυτότητα, αστικοί και ιστορικοί στοχασμοί.
Όλα τα άρθρα έχουν γραφτεί και δημοσιευτεί στα Ρουμανικά. Οι τίτλοι παρακάτω οδηγούν απευθείας στη ρουμανική έκδοση κάθε άρθρου.
„Sine qua non” – fără de care nu se poate. Despre condițiile pe care le numim solemn indispensabile și pe care apoi le tratăm ca opționale: competența, adevărul, bunul-simț – și despre fundația care, dacă lipsește, face casa să crape.
„Alea iacta est” – zarurile au fost aruncate. De la Rubiconul lui Cezar până la butonul „Trimite”: despre clipa în care retragerea devine imposibilă și despre faptul că dictonul nu vorbește, de fapt, despre zaruri, ci despre responsabilitate.
O țară care nu încearcă să te uimească, dar reușește. Despre Swakopmund și Lüderitz, dunele de trei sute de metri, elefanții de deșert și oamenii care încă știu să salute – și despre luxul adevărat, care pare să fie timpul.
O călătorie veselă prin Albania – de la Burebista și Skanderbeg la pandurii din Gorj, de la Iorga și bustul său de la Sarandë la satele aromâne din sud. Despre rudenia culturală dintre români și albanezi și limba aromână care sună ca româna întoarsă din Evul Mediu.
Despre rolul rețelelor masonice în formarea României moderne. Nu mitul păpușarilor universului, ci adevărul istoric: ideile, solidaritatea discretă și elitele educate ale secolului al XIX-lea – fără care țara ar fi apărut mai târziu, mai slabă, poate niciodată.
O operă de echilibru, ambiție și un dram de orgoliu sănătos. Vot universal masculin, drepturi garantate, separația puterilor – într-o Românie care abia își cususe teritoriile. „Noi, astăzi, mai știm ce vrem?”
Constituția din 1866 – inspirată din modelul belgian, dar adaptată. Suveranitate națională, separația puterilor, responsabilitatea guvernului. Limitele unei democrații elegante, dar selective.
O specie rară, aproape mitologică: urmașii vechilor familii nobiliare, transformați de o simplificare birocratică în purtători de titluri la rubrica „nume de familie”. Despre identitate, istorie și rubrici tipizate.
Sistemul public de pensii și matematica lui implacabilă. De ce pensia privată individuală nu mai este un moft, ci un gest elementar de supraviețuire financiară – și de ce amânarea este cea mai scumpă liniște temporară.
Teoria lui Maiorescu, validată din secolul al XIX-lea până azi. Cum am ajuns performeri ai aparenței și de ce este forma mai ușor de consumat decât fondul – inclusiv în justiție și avocatură.
Decembrie 1989 – momentul în care am pus o întrebare greșită: nu „cine conduce mâine?”, ci „ce fel de stat vrem să fim?”. O reflecție lucidă despre monarhia constituțională ca instituție, nu nostalgie.
Separarea puterilor este pragul de supraviețuire al libertății. Despre captura instituțională, „eficiența” ca pretext pentru concentrarea puterii și prețul pe care îl plătim toți pentru indiferență.
O țară în care prostul devine standard de calitate. Despre comisii, grupuri de lucru, rapoarte, dezbateri publice ignorate – și un cetățean care a învățat că „pe cine cunosc?” bate „de ce?”.
Οδηγοί και αναλύσεις για ασφαλιστικές εταιρίες – διαχείριση φακέλων ζημίας, αρχές αξιολόγησης, τάσεις της νομολογίας.
20 άρθρα II.Η δικηγορική τέχνη, η δικαστική εξουσία, η ακαδημαϊκή εκπαίδευση, in memoriam, ο δικηγορικός σύλλογος, δικονομία και η κατάσταση του επαγγέλματος.
32 άρθρα